Expoziţie comemorativă
EGON MARC LÖVITH (1923-2009)
Lucrări de sculptură din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca

Vernisaj: joi, 21 mai 2015, orele 18:00

21 mai – 7 iunie 2015

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituţie publică de cultură aflată în subordinea administrativă a Consiliului Judeţean Cluj, organizează, în perioada 21 mai – 7 iunie 2015, o expoziţie comemorativă dedicată evocării operei sculptorului Egon Marc Lövith (1923-2009), personalitate marcantă a mediului artistic clujean.

Vernisajul va avea loc joi, 21 mai 2015, orele 18:00, la sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ţa Unirii nr. 30), în prezenţa doamnei CS. I. Dr. Alexandra Rus, istoric şi critic de artă, şi a domnului CS. I. Dr. Lucian Nastasă-Kovács, manager al Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

 Actuala selecţie cu caracter comemorativ include sculptura ca pe un gen referenţial în ansamblul unei opere al cărei univers inconfundabil s-a construit în timp, cu o vocaţie obstinantă a clasicităţii (proporţii juste, echilibru, claritate, armonie), pe temeiul unui substrat bine stăpânit de esenţă expresionistă, generat de tragismul propriei existenţe, precum şi de afinităţile ideatice şi culturale cu formulările plastice de factură militantă. Cele 21 de lucrări de sculptură din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca atestă, cu o coerenţă remarcabilă, personalitatea puternic conturată a unui artist care şi-a consemnat în „formă” şi „volum”, uneori de o subtilă vibraţie, alteori dramatice şi profunde, meditaţiile în faţa lumii trăite şi cunoscute sau a aceleia pe care doar o întrezărim. Arta sa a căutat mereu să fie sever circumscrisă unui enunţ artistic consistent, ce înnobilează, în care sensul devenirii plastice vizează „esenţa” ca suport absolut pe care se edifică originalitatea universului artistic.

Născut la 21 mai 1923, într-o familie evreiască modestă din Cluj, Egon Marc Lövith a locuit în Mexico Districto Federal în perioada 1926-1936. Familia Lövith a părăsit oraşul Cluj, după ce renumitul atelier de ceasornicărie aflat în proprietatea tatălui său, Max Lövith, a fost vandalizat de către bande extremiste. Dispariţia capului familiei, survenită în anul 1934, îl determină pe tânărul Egon Marc să părăsească Mexicul, el revenind la Cluj, în 1936, împreună cu mama şi sora sa. În perioada Dictatului de la Viena, în primăvara anului 1944, familia Lövith este dusă în detaşamentul de muncă forţată 110-63 de la Baia Mare, fiind ulterior transferată la Baia şi Törökbalint. Prin cedare de către autorităţile hortiste forţelor fasciste germane, întreaga familie este deportată în Bavaria, în lagărele de exterminare de la Türkheim şi Dachau. Unicul supravieţuitor al acestei tragice experienţe va fi artistul însuşi, restul familiei sale fiind decimată în lagărele amintite. În urma intervenţiei forţelor militare americane, în aprilie 1945, Egon Marc Lövith părăseşte „locul groazei” de la Dachau, revenind în acelaşi an la Cluj, împreună cu soţia sa, Margo Beuer, o tânără originară din Debrecen, pe care o întâlnise la sfârşitul războiului în lagăr. În anul 1947, se înscrie la Şcoala de Belle Arte a Sindicatului Artiştilor Plastici din Cluj, urmând ca din anul 1948 să frecventeze cursurile Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu”, secţia sculptură, la clasa profesorilor Romul Ladea (1901-1970) şi Ion Irimescu (1903-2005). După absolvirea institutului, devine cadru didactic în cadrul catedrei de sculptură.

Prezenţa artistului în toate expoziţiile regionale şi judeţene, organizate la Cluj începând cu anul 1948, în expoziţii republicane şi în mari expoziţii colective deschise în afara graniţelor ţării (Germania, Italia, Cehia, Polonia, China, India, Finlanda, Egipt, Croaţia, Israel), a determinat integrarea creaţiei sale în importante sinteze expoziţionale de artă românească, elaborate de mari instituţii muzeale naţionale (Muzeul Naţional de Artă a României, Bucureşti; Muzeul de Artă Contemporană, Galaţi; Muzeul de Artă Cluj-Napoca). Anul 1969 a marcat debutul unei întregi serii de expoziţii personale şi retrospective, găzduite de importante muzee şi galerii de artă din ţară şi străinătate. Aceste expoziţii au reuşit să circumscrie imaginea personalităţii sale artistice, evidenţiind o operă a cărei identitate stilistică a fost în repetate rânduri consemnată de prestigioşi exponenţi ai criticii româneşti de artă: Viorica Guy Marica, Livia Drăgoi, Alexandra Rus, Amelia Pavel, Mircea Ţoca, Gheorghe Mândrescu, Negoiţă Lăptoiu, Gheorghe Arion. Impresionanta activitate artistică, desfăşurată pe parcursul a cinci decenii, cuprinde şi importante participări în cadrul unor manifestări internaţionale de mare anvergură: Festivalul de Artă al Tineretului de la Berlin (1952), Bienala de Artă de la Veneţia (1954). În anul 2002, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România i-a conferit înalta distincţie pentru „Opera Omnia” de artă plastică, gest care a confirmat încă o dată contribuţia esenţială a acestui artist la configurarea artei secolului XX.

Lucrările sale figurează în importante patrimonii muzeale naţionale (Muzeul Naţional de Artă a  României, Bucureşti; Muzeul de Artă Cluj-Napoca; Muzeul de Artă, Braşov etc.) şi internaţionale (Muzeul Holocaustului „Yad Vashem”, Ierusalim; Memorial Holocaust, Dachau), precum şi în prestigioase colecţii particulare din ţară şi străinătate.