EXPONATUL SĂPTĂMÂNII

 

Szervátiusz Jenö -  „Autoportret” (1938)

Altorelief
Material: lemn patinat, cioplit cu dalta
31,5 x 20,5 x 15,8 cm

Artistul plastic Szervátiusz Jenö (1903 – 1983) s-a născut, a trăit și a creat o perioadă importantă a vieții la Cluj-Napoca, unde există și un muzeu dedicat moștenirii sale artistice.

Szervátiusz sculptează cu predilecție în lemn și piatră, marmura ispitindu-l mai rar. Inspirându-se din realitatea imediată, artistul își alege modelele dintre oamenii de rând pe care îi reprezintă cu căldură și simpatie. Realismul narativ, sentimentul baladesc pe care îl degajă portretele și compozițiile, mai ales basoreliefurile sale, atestă o strânsă legătură cu folclorul literar, ale cărui echivalențe plastice tinde să le descopere și să le exprime.

Lucrarea Autoportret, realizată în anul 1938,  este un altorelief lucrat în lemn, cu influențe expresioniste, care înfățișează portretul unui bărbat matur (autoportretul artistului), având o accentuată expresie fizionomică. Atrage atenția părul lung și bogat ce încadrează fața osoasă. În această ramă se remarcă și alte elemente care dau identitate compozițională, dar și o deosebită forță acestui portret de bărbat:  sprâncene stufoase, nas puțin coroiat, o mustață deasă și scurtă, arcuită deasupra buzelor cărnoase. Bărbia este proeminentă, obrajii slabi, dar cu o linie energică.   Întregul ansamblu degajă energie. Volumele acuzate, abrupt cioplite, împreună cu elementele descrise anterior fac acest portret, odată văzut, remanent stăruitor pe retină. Este semnul forței de creație a unui mare artist pe care Clujul l-a dăruit patrimoniului național și european. Semnat și datat stânga, pe verticală, gravat: SZERVÁTIUSZ, 1938. (Florin Gherasim)

Gy. Szabó Béla, „Pescar sărac”.
(pastel pe hârtie; 65 x 49,5 cm; semnat şi datat dreapta jos, cu monogramă: "SZB 1933".)

Gy. Szabó Béla (Alba Iulia, 1905 – Cluj-Napoca, 1985) este unul dintre cei mai cunoscuți graficieni clujeni ai secolului XX. A debutat la începutul anilor ’30 cu pasteluri și desene în cărbune, dar până la mijlocul anilor 1950 a dobândit o recunoaștere națională și internațională datorită xilogravurilor sale, executate foarte minuțios. Chiar și în zilele noastre este considerat inovatorul și maestrul cel mai însemnat al gravurii în lemn din Transilvania, în pofida faptului că pe durata celor șase decenii de creație artistică, pe lângă aproximativ 1400 de xilogravuri, el a realizat și aproape 15.000 de desene în cărbune și în tuș, aproape 200 de tablouri în ulei și 2000de pasteluri.

Lucrarea prezentă face parte din ansamblul pastelurilor sale timpurii, fiind executată în 1933. Acest an marchează o schimbare decisivă în viața artistului: după desființarea Uzinei Electrice din Cluj (unde, timp de doi ani, Gy. Szabó a lucrat ca inginer mecanic), el își va dedica tot timpul exclusiv artei. În urma acestei decizii, este inaugurată prima sa expoziţie personală (1934), în continuarea căreia se înscriu multe alte succese artistice.

Pastelul intitulat „Pescar sărac” reprezintă în prim plan un pescar cu o expresie necăjită, împletind mreaja sa. În spatele său, partea de mijloc a compoziţiei este traversată de un râu şerpuit, pe malul căruia stau alţi trei pescari. În fundal se zăreşte un fragment de peisaj cu coline şi căsuţe mici, risipite pe dealuri, şi siluetele unor copaci înalţi. Cerul înnorat din fundal ocupă aproape o treime din imagine. Gama cromatică este restrânsă, artistul foloseşte multe culori închise (negru, gri), în contrast cu nuanţele proaspete de albastru (râul, cerul) şi ocru. Ca o posibilă consecinţă a faptului că datează din perioada timpurie a artistului, acest pastel încă reflectă câteva nesiguranţe în construirea compoziţiei, de asemenea stângăcii în redarea elementelor de peisaj. Dar datorită efectelor cromatice şi a modului în care a reuşit să surprindă expresia pescarului sărac, Gy. Szabó a elaborat o lucrare expresivă şi semnificativă pentru această primă perioadă din opera sa de viaţă. (BB)

 

Ziffer Sándor, „Bivolii”

Ziffer Sándor (1880-1962) este unul dintre reprezentanţii cei mai cunoscuţi ai Şcolii Libere de Pictură de la Baia Mare. În urma studiilor la München şi Paris, unde a expus la Salonul Independenţilor, artistul a realizat o formulă artistică proprie, considerată adesea ca fiind „neomodernă”.

Lucrarea „Bivolii” (1931) din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca este specifică lui Ziffer Sándor, fiind impregnată de sugestii ale modernităţii europene. Tabloul se remarcă prin forţa simţului constructiv şi capacitatea excepţională de valorificare a resurselor culorii. „Primordial” şi „vital” sunt termenii care ar putea defini atmosfera creată de artist prin esenţializarea formelor, desenul viguros, importanţa liniei de contur şi utilizarea rafinată de contraste şi armonii cromatice.

Johann Frankenberger, „Portret de femeie”

Pictorul Johann Frankenberger s-a născut în anul 1807 la Hadamar / Nassau şi a murit în anul 1874 la Viena. A studiat artele la Academia vieneză. Ca artist, Frankenberger se încadrează romantismului german. Acesta s-a remarcat în primul rând ca pictor, dar, de asemenea, în gravură (litografie) şi desen.

Reprezentarea subiectului uman în diferite ipostaze a constituit  pentru Frankenberger o preocupare constantă, cu aplecare specială pentru portretul de aparat. Lucrarea de faţă, realizată în anul 1856, poartă denumirea ”Portret de femeie”, dar, pe versoul şasiului, în partea de sus, se află o inscripţie în creion, cu majuscule: ,,IOSEFINA DE VOICOVICI’’, de unde putem presupune identitatea comanditarei lucrării. Portret academist, corect rezolvat din punct de vedere al paginării, desenului precis şi armonizării cromatice.

Date tehnice. Lucrarea a fost executată în anul 1856, conform inscripției de pe verso. Tehnica aplicată este pictură în ulei pe pânză, iar dimensiunile sunt 116 x 90 cm.

Corneliu Brudaşcu, „Tineri pe şantier”

"Tineri pe șamtier", 1972

Corneliu Brudașcu s-a născut în 28 ianuarie 1937 la Tusa, jud. Sălaj. A absolvit Institutul „Ion Andreescu”, Cluj-Napoca, promoția 1962. Pe perioada unui deceniu a fost profesor la Liceul de Artă din același oraș. Corneliu Brudașcu a realizat numeroase expoziții personale atât în țară, cât și peste hotare, dintre care patru în Olanda și două în Statele Unite ale Americii. De asemenea, a avut numeroase participări la expoziții republicane, anuale din țară, care i-au consolidat recunoașterea artistică și l-au propulsat și mai mult în mediul expozițional internațional. În perioada anilor de debut, adică în anii 1970, Corneliu Brudașcu s-a exprimat, asemenea majorității artiștilor, prin culori în ulei, pentru ca ulterior să recurgă la pictura în acryl. Dacă în perioada debutului era cunoscut mai ales ca pictor al florilor, mai târziu s-a făcut remarcat prin formule artistice accentuat înnoitoare, devenind un adept al hiperrealismului. Astfel, Corneliu Brudașcu a devenit un creator aparte, care a transpus pe pânză ipostazele vieții cotidiene, făcând apel la formule vizuale de mare originalitate.

În lucrarea de pictură „Tineri pe şantier” (1972), care se află în patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, se pot observa câteva dintre caracteristicile care au consacrat creaţia artistului Corneliu Brudaşcu. Acurateţea reprezetării şi precizia observaţiei se conjugă cu opţiunea artistului pentru registrul cromatic intens. Calitatea deosebită a acestei lucrări a recomandat-o pentru a figura în expoziţii de prestigiu, cum a fost cea de-a X-a Bienală de la Gwangju (Coreea de Sud, 5.09-9.11.2014), intitulată „Burning Down the House”. De asemenea, „Tineri pe şantier” a fost selectată pentru a figura în expoziţia „The World Goes Pop” (17.09.2015-24.01.2016), organizată de către Tate Modern.