Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituție publică de cultură aflată în subordinea administrativă a Consiliului Județean Cluj, în colaborare cu Asociaţia „In memoriam Jakobovits Miklós” din Oradea, organizează, în perioada 8 - 26 aprilie 2015, expoziția comemorativă „Jakobovits Miklós (1936-2012). Memoria atingerii”, inaugurată în cadrul programului „Repere culturale armenești” (8 – 9 aprilie 2015), un eveniment dedicat artei, literaturii şi istoriei.

Vernisajul expoziției va avea loc miercuri, 8 aprilie 2015, orele 19:00, în „Sălile Universale” ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ța Unirii nr. 30), în prezența Excelenței Sale, Hamlet Gasparian, Ambasadorul Republicii Armenia în România, a domnului Vákár István, Președintele Consiliului Județean Cluj, a domnului senator Varujan Vosganian, Președintele Uniunii Armenilor din România, şi a doamnei Alexandra Sârbu, istoric de artă, curatorul expoziţie.

Conştiinţă artistică lucidă, edificată pe o solidă armatură teoretică, Jakobovits Miklós (1936-2012) a căutat cu febrilitate să descopere resorturile profunde ale existenţei şi să le restituie în imagini al căror sens şi vibraţie simbolică transfigurează metaforic realitatea - ca matrice perenă a forţei creatoare imaginative - într-un „receptacol al trăirii”, de o particulară densitate ideatică şi afectivă. Demersul său artistic rămâne, prin excelenţă, un act de reflectare, modelare şi resemnificare estetică a mediului ambiant şi al fiinţei umane, amprentat de o expresie voit laconică, ce urmăreşte restrângerea reflecţiilor şi a impresiilor la un limbaj esenţializat, în registrul căruia abstracţia devine normă.

 Expoziţia „Memoria atingerii” cuprinde o selecţie semnificativă de lucrări (pictură, dar şi rafinate extensii grafice ale viziunii sale de esenţă picturală) realizate în anii deplinei maturităţi creatoare, într-o covârşitoare proporţie cu un caracter inedit, care precizează căutările de substanţă ale unui proces creator de o remarcabilă acurateţe şi profunzime ideatică, confirmând, totodată, locul prestigios pe care artistul orădean îl ocupă în câmpul artelor vizuale contemporane.

Pictor, grafician, ceramist, designer, eseist şi restaurator, Jakobovits Miklós s-a născut la Cluj, la 9 august 1936, într-o familie de origine armeană, stabilită de multă vreme în Transilvania. După absolvirea Şcolii Medii de Arte Plastice (actualul Liceul Vocaţional de Artă) din Târgu Mureş (1949-1955), a urmat cursurile secţiei de pictură din cadrul Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” (1955-1959), la clasa profesorilor Kádár Tibor şi Miklóssy Gábor. Stabilit la Oradea (din 1959), a ocupat, succesiv, diverse posturi: scenograf la secţia de limbă maghiară a Teatrului de Stat, profesor de desen la Liceul nr. 4, muzeograf şi restaurator la Muzeul Ţării Crişurilor, profesor de istoria artei la Colegiul de Jurnalistică „Ady Endre”, desfăşurând, în paralel, şi o activitate complexă, eficientă, orientată precumpănitor spre salvgardarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural local. După debutul artistic din anul 1965, s-a afirmat ca o prezenţă constantă în cadrul expoziţiilor anuale, regionale, judeţene, republicane, omagiale sau festive, organizate de filiala Oradea a Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAP). A fost prezent, totodată, şi la manifestări expoziţionale de mare anvergură, cu participare naţională sau internaţională, inaugurate în diverse oraşe de peste hotare, la simpozioane şi tabere de creaţie dedicate unor varii domenii artistice: pictură, grafică, ceramică, sticlă, hârtie. Lucrările sale figurează în prestigioase colecţii muzeale de stat şi instituţii publice din ţară (Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti; Muzeul Judeţean de Artă „Centrul artistic Baia Mare”, Baia Mare; Muzeul de Artă Cluj-Napoca; Muzeul Naţional Secuiesc, Sfântu Gheorghe etc.), precum şi în numeroase colecţii particulare din România, Ungaria, Franţa şi Germania.

Pentru prodigioasa  activitate cultural-artistică desfăşurată i s-au conferit numeroase premii, medalii şi distincţii, dintre care amintim: Ordinul „Meritul Cultural” acordat cu ocazia aniversării a 30 de ani de la proclamarea R.S. România, Bucureşti (1974); Premiul „Szolnay Sándor” acordat de EMKE – Erdélyi Magyar Közművelődési Egyesület (Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania), Cluj-Napoca (1994); Medalia jubiliară „Kiss Ernő-Lázár Vilmos” acordată de Országos Örmény Önkormányzat (Administraţia Naţională Armeană), Budapesta, Ungaria (1996); Premiul oferit de UAR – Uniunea Armenilor din România, Bucureşti, România (1997); Premiul „Munkácsy Mihály” al Ministerului Culturii din Ungaria, acordat pentru prestigioasa activitate profesională desfăşurată în domeniul picturii de şevalet, Budapesta, Ungaria (2002); Distincţia „Coroana Kriterion” pentru scrierile dedicate domeniului artelor plastice, Miercurea Ciuc, România (2007); Premiul „Pro-Partium” acordat de Fundaţia „Pro Universitate Partium” – Universitatea Creştină Partium, Oradea, pentru merite deosebite în revitalizarea artei creştine din Transilvania (2007); Diplomă de excelenţă pentru contribuţia remarcabilă la dezvoltarea fenomenului artistic contemporan, acordată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Bucureşti (2010); Medalia „Arshile Gorky” conferită de Ministerul Diasporei al Republicii Armenia cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la proclamarea Independenţei, Ambasada Republicii Armenia, Bucureşti (2011); Ordinul „Crucea Mijlocie” al Republicii Ungare, Budapesta, Ungaria (2012); Premiul pentru întreaga operă artistică, conferit de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Bucureşti (2012).

În paralel cu preocupările artistice, a desfăşurat o bogată activitate publicistică, reflectată în apariţia, sub semnătura sa, a trei volume de eseuri pe teme de artă („Mesajul culorilor”, 1987; „Reflexii”, 1992; „Culoarea şi spaţiul: eseuri despre arta plastică transilvăneană”, 1993), a unei cărţi („Nero, cel din papier maché”, 1991), precum şi a unui număr impresionant de articole şi cronici plastice în diverse publicaţii periodice. A fost membru a unor importante asociaţii profesionale (Uniunea Artiştilor Plastici din România, filiala Oradea; Asociaţia „Centrul de Studii Creştine”, Oradea; Consiliul Uniunii Artiştilor Plastici Armeni din România, Bucureşti; Asociaţia „Breasla Barabás Miklós Céh”, Cluj-Napoca; Academia de Artă din Ungaria), în cadrul cărora a deţinut funcţii onorante. A trecut în nefiinţă la data de 17 decembrie 2012.

Despre opera şi personalitatea artistului orădean au fost realizate diverse filme şi producţii de televiziune, difuzate de redacţiile culturale din cadrul posturilor publice: TVR (România), Duna TV (Ungaria), Saarländischer Rundfunk (Germania). Prestigioase publicaţii naţionale şi internaţionale au cuprins în paginile lor, sub semnătura unor personalităţi de referinţă ale criticii de specialitate, articole şi comentarii referitoare la creaţia sa.